În iunie, seara, Luna are ochi de pîine şi picioare de mireasă colindînd pajişti de iarbă şi herghelii de mînji. Trece prin grădini fecioară de univers, semănînd melancolice versuri de miere şi aripi de fluturi îndrăgostiţilor. Iau loc pe o bancă de Sfînta Treime de cimbrişor, că, Doamne, e timpul cositului de fîn. Îmi scot…
↧