Pînă mai ieri, badea Gheorghe, din satul meu, avusese serviciu. Lucrase la Căile Ferate Române. Muncise, cu palmele, de dimineaţă pînă noaptea tîrziu, pentru un amărît de salariu, ca să-şi crească odraslele. Dumnezeu îi dăduse, în bătătură, o droaie de copii, cel mic – vreo 10 anişori, iar cel mare – prin clasa a XI-a.…
↧